Iulia Ghinea, contributor kilometrulbine.ro, stagiar Renault Group, în dialog cu Melania Medeleanu,  membru fondator al asociației „ Zi de Bine”.

IG: Care ar fi primele trei cuvinte care o definesc pe Melania Medeleanu? Pe lângă acestea, ce v-ați mai dori să știe lumea despre dumneavoastră?

MM: Hmm...Disciplinată, perseverentă, implicată. Lumea ar mai trebui să știe că sunt o punte și că îmi place să fiu în această postură, sunt o punte între oameni, între oameni și organizații, una între mai multe organizații. Ca orice punte, sigur că o calci în picioare, dar e important și să pășești delicat pentru ca aceasta să-și îndeplinească scopul: acela de a fi o punte pentru un interval cât mai lung de timp.  

IG: Sunteți cunoscută ca om de televiziune, într-o primă fază. Ulterior, v-ați orientat atenția și cariera pe zona de CSR? Ce v-a determinat să faceți această schimbare?

MM: Am simțit că în locul în care mă aflam, în televiziune, deși îmi plăcea să fac asta, nu aveam un impact atât de mare. Mai exact, există așa de mulți oameni care pot face televiziune și simțeam că nu pot influența, inspira destul prin meseria mea, că nu pot schimba atât de multe lucruri. Prin intermediul ONG-ului însă, am avut această senzație și s-a dovedit că a fost corectă: pot să fac mult mai multe lucruri bune pentru cei din jurul meu. Acesta este motivul pentru care am simțit că trebuie să fac o schimbare atât de radicală în viața mea. 

IG: Povestiți-ne puțin vă rog, despre începuturile MagiCamp. Ulterior, cum s-a născut Asociația „Zi de Bine” și care sunt câteva dintre proiectele rezultatele ONG-ului de care sunteți mândră?

MM: Am pus pe picioare MagiCamp cu șapte ani în urmă și e unul dintre proiectele care mi-a adus uriașe satisfacții. Asociația e acum pe picioarele sale și mă bucur să văd câte lucruri bune face în continuare pentru copiii bolnavi de cancer și familiile lor. Mi se pare  foarte bine și frumos că acum, MagiCamp are o echipă care funcționează și fără fondatorii săi. Întorcându-mă în prezent, mi-am îndreptat atenția spre Asociația „Zi de Bine”, o asociație pe care am pornit-o de la zero în februarie 2020, cu buget zero și doi oameni, împreună cu Luciana Zaharia, buna mea prietenă. Acum suntem patru oameni în echipă, am ajuns deja la cel de-al 20-lea proiect implementat. În fiecare lună, desfășurăm câte un proiect și avem de gând să ne extindem, să facem tot mai multe lucruri bune.  

IG: Care ar fi acea campanie sau proiect în care v-ați implicat individual sau cu ONG-ul, care v-a marcat și va rămâne mereu un exemplu, atât pentru dumneavoastră, cât și pentru societate?

MM: Sunt cel puțin două astfel de campanii. Una dintre ele este campania pentru MagicHOME în care ne-am propus cu Asociația Magic să strângem câte doi euro de la 100 000 de oameni pentru un MagicHOME, o casă-refugiu al părinților, i-am spus noi. Iată că,  la câțiva ani de când s-a lansat această campanie, s-au strâns atât de mulți bani, încât există MagicHOME în cel puțin 17 orașe.

 Cea de a doua campanie care m-a impresionat, care m-a motivat și m-a surprins, totodată este „#Scutpentruspitale”. Anul trecut, în plină pandemie, când lucrurile erau atât de incerte pentru toată lumea, noi am hotărât să ajutăm Spitalul de Boli Infecțioase din Brașov. Ne-am propus să strângem 50 000 de euro și să-i transformăm în containere, care să devină un spațiu de triaj sau în echipamente medicale de protecție. Două luni și jumătate mai târziu, am ajuns aproape în 100 de destinații, spitale și cabinete de medicină de familie cu aceste echipamente și materiale de protecție în valoare de peste 1 milion de euro. Acest lucru a fost posibil și datorită companiilor, a oamenilor care au făcut scut în jurul spitalelor și au strâns bani. Întrebam pur și simplu, cine e născut în Sibiu, în Brașov, Timișoara, Brăila, Galați și ei își mobilizau comunitățile. Noi le-am promis de fiecare dată că, indiferent câți bani strâng, dacă e un leu sau 100 000 în valoarea aceea, vom trimite echipamente către spitale. A fost fantastică mobilizarea oamenilor, absolut impresionantă, nu m-am așteptat și mi s-a demonstrat încă o dată că atunci când oamenii au încredere și când le pasă, chiar pot schimba lucrurile în bine.    

IG: O amintire dragă din cadrul unui proiect ar fi? Acel ceva care v-a făcut să zâmbiți: îmbrățișarea, bucuria unui copil etc.

MM: Hm...Sunt mai multe imagini care îmi vin în minte. Una dintre cele mai pregnante este imaginea unui pacient care era internat la un spital de psihiatrie, acolo unde noi am făcut o grădină terapeutică. Pe măsură ce se ridica această grădină, se apropia de noi și ne întreba :„Asta este pentru noi, locul ăsta e chiar pentru noi, cu adevărat se gândește cineva la noi?”. Personal, mi s-a părut că era ceva așa de simplu: e doar o grădină, ce poate să fie atât de complicat la o grădină. Pentru pacienți, simplul fapt că cineva se gândea la ei era atât de important. A trecut mai bine de un an de când am făcut această grădină. În prezent, încă primim fotografii de acolo cu pacienții de la psihiatrie care culeg roșii, îngrijesc leușteanul, care se simt utili și își ocupă timpul într-un mod foarte plăcut.

IG: De curând, Dacia a lansat, kilometrulbine.ro, prima platformă digitală din istoria mărcii și a uzinelor Dacia ce reunește toate inițiativele de responsabilitate socială în jurul a două axe strategice: protejarea mediului și incluziunea socială prin educație. Ce părere aveți despre importanța celor doi piloni în drumul nostru, al tuturor către un nou standard de normalitate?

MM: E suficient să ne uităm în jurul nostru și vom înțelege de îndată că, educația stă la baza lucrurilor bune care ni se întâmplă. De cealaltă parte, lipsa ei e fundamentul multor lucruri neplăcute care se petrec. Așadar, accesul la educație.. e incredibil că mai vorbim, în 2021 de acces la educație, e simpla accedere la spațiul unde poți învăța  lucruri. Când spun acces la educație, spun acces pentru persoane cu dizabilități, mă refer la acces în termenii contextului în care ne aflăm: sunt școli în care în continuare, nu avem internet, copiii fac școala online și nu au tablete sau laptopuri pe care să lucreze... și asta înseamnă tot acces la educație sau lipsa accesului la educație. Pentru mine, faptul că mai sunt copii care nu au acces la educație și formare este un motiv de furie, în primă fază. În același timp, dacă lăsăm doar furia să se instaleze și să persiste, nu vom rezolva nimic. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne mobilizăm, zilnic la Asociația „Zi de Bine” să facem ceva constructiv. Mă uit puțin în urmă și îmi vin imediat în minte, câteva dintre proiectele pe care le-am dedicat educației. Unul recent este cel din luna septembrie, când am dotat laboratorul de robotică de la „Liceul Carol I”, din Valea Doftanei. Apoi, anul trecut pe vremea aceasta, lua naștere „EduBuzz” , un troleibuz transformat într-un afterschool social. În luna martie a acestui an, am început „ Studiourile Ferentari”, tot un proiect dedicat educației non-formale. Poate fi perceput drept un centru în care tinerii dezavantajați din cartierul Ferentari, pot veni să învețe actorie, tehnici de filmare și montaj. Aceste lucruri i-ar putea ajuta, pe viitor să-și găsească o meserie. De asemenea, am implementat „ BookTruck”, o dubă mobilă pe care am transformat-o în bibliotecă. De trei luni deja, aceasta se plimbă prin satele din Transilvania și le oferă copiilor acces la diverse cărți. Deci,  cred că nu e suficient să ne înfuriem... e foarte important să facem ceva cu furia asta și să o transformăm în proiecte concrete.  Cât despre protejarea mediului, e destul să mă uit un pic pe geam și deja văd niște PET-uri pe jos, ceea ce e iar parte din educație: din cât reușim să ne educăm, deoarece este justificată și de bun-simț nevoia de protejare a mediului. Din păcate, nu e suficient bunul simț, trebuie să fie din nou, această latură  de educație și vom face un proiect chiar în lunile următoare care are în vedere protejarea mediului. 

IG: Să vorbim puțin despre podcastul „Zi de Bine”, care de curând se difuzează și la Europa FM. Suntem curioși să aflăm mai multe despre acest proiect și obiectivele acestuia?

MM: Podcastul a debutat la Asociația „Zi de Bine” din nevoia de a face auzită vocea unei mame. În ianuarie, anul acesta, am demarat un proiect și anume „Teen Line”, adresat tinerilor care se confruntă cu depresia și anxietatea. Practic, am spus povestea unei mame a cărei fiică a luptat cu depresia. Era nevoie ca vocea aceasta să se audă. Ulterior, am primit o mulțime de reacții și mesaje de la alți părinți, care au avut curajul să pună întrebarea îngrozitoare copilului lor „Te-ai gândit vreodată la sinucidere?”. Această întrebare care nu e deloc ușor de pus a dat un restart relației dintre părinte și copil, deoarece în sfârșit, copilul s-a simțit văzut și ascultat. Adolescența nu e deloc o perioadă ușoară și atunci e nevoie de mult curaj să pui o astfel de întrebare. Așa a început podcastul și mi-am propus să aduc în atenția publicului, oameni care fac lucruri bune. Apoi, când a venit propunerea prietenilor de la Europa FM de a vorbi de bine mi-am dat seama că, asta e ceea ce facem noi, la „Zi de Bine”: vorbim despre oameni și fapte care inspiră, la rândul nostru, încercând să punem în practică aceste lucruri. Așa că, totul e o continuare a podcastului din online, acum mutat la Europa FM. E o bucurie să poți zilnic, într-un ocean de informație negativă, atât de copleșitoare să vorbești despre lucrurile bune și oamenii faini, promotori ai  acestor inițiative de bine.

IG: În afară de proiectele din zona de CSR, unde faceți o treabă excelentă, ce alte planuri de viitor mai are Melania Medeleanu?

MM: Tocmai am ieșit dintr-un training. Îmi place foarte tare să fiu parte din ceea ce îi ajută pe oameni să evolueze. Țin cursuri de dicție, de public speaking și de comunicare, în general. E minunat când ei  înțeleg importanța cuvintelor și cum trebuie să structurăm ideile în cuvinte, așa încât să fim cât mai convingători, iar propriile mesaje să fie înțelese rapid de către ceilalți. Așa că, asta fac: organizez aceste cursuri care îmi aduc o mare satisfacție, în afara proiectelor de CSR, dar altfel mă concentrez destul de mult pe CSR. Cine vrea să afle mai multe detalii despre aceste cursuri, poate accesa site-ul  www.melaniamedeleanu.ro.

IG: Care a fost un moment dificil sau aparte din carieră, viața personală care v-a confirmat, inspirat să continuați pe acest drum al minunatelor proiecte sau campanii de CSR?

MM: Nu aș vorbi neapărat despre momente dificile. Practic, în fiecare zi mi se confirmă că sunt pe calea cea bună: de câte ori primesc un mesaj de la oameni care au văzut unele dintre proiectele pe care le-am făcut noi și spun: „Veniți și la noi!”. De pildă, am conceput în luna februarie a acestui an, camere de audiere pentru minori. Astfel de încăperi sunt absolut esențiale pentru un copil care este victima unei agresiuni sexuale, de exemplu și care era traumatizat și retraumatizat cu fiecare audiere. Acest spațiu permite o singură audiere care este înregistrată și cine are nevoie să vadă mărturia copilului e suficient să se uite pe înregistrare. Am gândit trei astfel de camere și am primit zeci de mesaje de la judecători, procurori, avocați care spuneau că și ei au nevoie de asemenea spații. Când primești un astfel de mesaj  și constați câteva luni mai târziu că un proiect pe care l-ai implementat își continuă misiunea și în altă parte, îți dai seama că faci ceea ce trebuie. Tot în aceeași categorie, se încadrează și proiectul „EduBuzz”, despre care vă povesteam mai devreme. Sunt zeci de mesaje ale cititorilor noștri, fie din newsletter, fie de pe Facebook, oameni care ne urmăresc și ne spun că își doresc să facem și la ei în localitate treaba asta. În esență, când primești astfel de mesaje și reacții, știi că ești pe drumul cel bun. 

IG: Care ar fi acel sfat sau motto după care oricine ar trebui să se ghideze, atunci când are nevoie de un imbold pentru a continua?

MM: De foarte multe ori, oamenii îmi spun „Cine sunt eu să schimb ceva? Eu sunt prea mic, nu o să reușesc să aduc o schimbare semnificativă”. De fiecare dată când aud asta, aș vrea ca fiecare om să știe că nu e niciodată prea mic, dacă îi pasă. Fie că e vorba de un SMS care conține cuvântul „SUS” la 8845, o donație simplă de 2 euro , pe care atât de multă lume și-o permite, fie  că e vorba de ceea ce știi să faci: de exemplu ești avocat și poți oferi consultanță unui ONG, poți să mângâi un om care are nevoie de o vorbă bună etc. Toate acestea, poate nu schimbă lumea, dar pot să aducă un strop de bine care împreună cu al altuia, pot umple un ocean de bine. Așa că, acesta e motto-ul după care mă ghidez „Nu ești niciodată prea mic, dacă îți pasă!” 

Melania Medeleanu e membru fondator al asociației „ Zi de Bine”. Se implică activ în proiecte și campanii de CSR prin intermediul ONG-ului, având alături oameni dornici de fapte bune Și-a început cariera în televiziune, în fața telespectatorilor sau pe scenă. Aceasta a fost gazda celor mai importante buletine de știri și emisiuni de la Prima sau Realitatea TV.

Din 2011, Melania e mentorul și organizatorul unor cursuri și workshop-uri pentru adulți care activează în domenii diverse. Acestea au drept scop îmbunătățirea abilităților de prezentare, dicție, public speaking, media training ale cursanților.

Iulia este absolventă a facultății de Jurnalism și Științele Comunicării și intern CSR în cadrul direcției de Comunicare și CSR a Renault Group.

„Pentru mine, viața e mereu o provocare frumoasă. Faptul că m-am născut cu probleme de mobilitate nu m-a împiedicat niciodată să spun DA experiențelor minunate, care contribuie la dezvoltarea mea profesională și personală. Sunt ambițioasă, pozitivă, îmi place mereu să-mi depășesc limitele, să lucrez în domenii diverse și să evoluez. Motto-ul meu este: Don’t give up & follow your dream.”

Sursă foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=3550575701679749&set=a.104282612975759, accesat 21 oct. 2021